en-USro-RO

| Login
28 noiembrie 2020

Sfânta Maică Biserică socoteşte de datoria ei să celebreze printr-o comemorare sacră, în anumite zile din cursul anului, opera mântuitoare a Mirelui său divin. În fiecare săptămână, în ziua pe care a numit-o duminică, ea sărbătoreşte Învierea Domnului, pe care, o dată pe an, o celebrează împreună cu fericita lui pătimire, prin marea solemnitate a Paştelui.

Pe lângă aceasta, ea desfăşoară în ciclul anual, întregul mister al lui Cristos, de la întrupare şi naştere până la Înălţare, la ziua Rusaliilor şi până la aşteptarea fericitei speranţe şi a venirii Domnului.

Celebrând astfel misterele răscumpărării, ea deschide credincioşilor comorile virtuţilor şi meritelor Domnului său, actualizându-le într-un fel în tot decursul timpului, pentru ca astfel credincioşii să vină în contact cu ele şi să se umple de harul mântuirii.

(Conciliul al II-lea din Vatican, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum Concilium 102).

28 noiembrie 2020
Moise şi Cristos

Din Catehezele sfântului Ioan Crisostomul, episcop 

(Cat. 3, 24-27: SCh 50, 165-167)

 

Iudeii au văzut minuni. Şi tu vei vedea şi mai mari şi mai vestite decât acelea pe care le-au văzut ei la ieşirea din Egipt. Tu nu l-ai văzut pe faraon înecat cu armata sa, dar l-ai văzut pe diavol scufundându-se cu oştirile sale. Iudeii au traversat marea, tu ai trecut peste moarte.

Ei au fost eliberaţi de sub egipteni, tu, de sub diavoli. Ei au lăsat o sclavie barbară, iar tu, sclavia mult mai tristă a păcatului.

Vrei să cunoşti în alt mod că ai fost onorat cu favo­ruri mai mari? Iudeii nu au putut să contemple atunci chipul strălucitor al lui Moise, deşi era evreu şi sclav ca şi ei. Tu, în schimb, ai văzut chipul lui Cristos în gloria sa. Şi Paul exclamă: Noi, cu faţa descoperită, privim ca într-o oglindă gloria Domnului (cf. 2Cor 3,18).

Atunci, iudeii erau urmăriţi de Cristos, acum însă, el ne urmăreşte pe noi în mod mai real. Căci atunci Dom­nul îi însoţea datorită lui Moise; pe noi însă nu ne însoţeşte numai datorită lui Moise, ci şi datorită supu­nerii voastre. După Egipt, ei au găsit pustiul, însă tu, după moarte, vei găsi cerul. Ei îl aveau drept conducător şi cap pe Moise, noi însă avem un alt Moise, pe însuşi Dumnezeu care ne conduce şi ne porunceşte.

Care a fost caracteristica primului Moise? Moise, spune Scriptura, era cel mai blând om de pe pământ (cf. Num 12,3). Desigur, această caracteristică putem să i-o atribuim şi lui Moise al nostru, care era asistat de Duhul preablând şi de aceeaşi natură cu el. Moise ridica mâinile spre cer făcând să coboare mana, pâinea îngerilor. Moise al nostru îşi ridică mâinile spre cer şi ne procură o hrană veşnică. Primul a lovit piatra, făcând să ţâşnească izvoare de apă. Acesta atinge masa, loveşte masa mistică şi face să ţâşnească izvoarele Duhului. Iată motivul pentru care masa este aşezată în centru, ca un izvor, pentru ca turmele să vină la el din toate părţile şi să se adape din apele sale mântuitoare.

De aceea, având un asemenea izvor, o asemenea fântână a vieţii, o masă aşa de bogată de bunuri şi aşa de îmbelşugată cu favoruri spirituale, să ne apropiem cu inimă sinceră şi cu o conştiinţă curată, pentru a ob­ţine har şi iertare la timpul potrivit. Prin harul şi mi­lostivirea Fiului unul-născut al lui Dumnezeu, Domnul şi Mântuitorul nostru, Isus Cristos, să fie Tatălui şi Duhu­lui Sfânt glorie, cinste, putere, acum şi întot­deauna, şi în vecii vecilor. Amin.