en-USro-RO

| Login
22 iulie 2018

Calendarul zilei

Sâmbătă, 21 iulie 2018

Sfintii zilei
Sf. Laurențiu din Brindisi, pr. înv. *
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna a 15-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde (alb), III
Lectionar
Mih 2,1-5: Tânjesc dupã câmpii și le jefuiesc, dupã case și le iau.
Ps 9: Nu uita, Doamne, de cei sãrmani ai tãi!
Mt 12,14-21: Le poruncea sã nu-l facã cunoscut, ca sã se împlineascã ceea ce a fost spus prin profetul Isaia.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 15-a de peste an

Sfânta Maică Biserică socoteşte de datoria ei să celebreze printr-o comemorare sacră, în anumite zile din cursul anului, opera mântuitoare a Mirelui său divin. În fiecare săptămână, în ziua pe care a numit-o duminică, ea sărbătoreşte Învierea Domnului, pe care, o dată pe an, o celebrează împreună cu fericita lui pătimire, prin marea solemnitate a Paştelui.

Pe lângă aceasta, ea desfăşoară în ciclul anual, întregul mister al lui Cristos, de la întrupare şi naştere până la Înălţare, la ziua Rusaliilor şi până la aşteptarea fericitei speranţe şi a venirii Domnului.

Celebrând astfel misterele răscumpărării, ea deschide credincioşilor comorile virtuţilor şi meritelor Domnului său, actualizându-le într-un fel în tot decursul timpului, pentru ca astfel credincioşii să vină în contact cu ele şi să se umple de harul mântuirii.

(Conciliul al II-lea din Vatican, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum Concilium 102).

22 iulie 2018

Purificarea sacră prin post şi fapte de caritate

Din Predicile sfântului Leon cel Mare, papă

(Pred. 6, despre Postul Mare, 1-2: PL 54, 285-287) 

 

Fraţilor preaiubiţi, plin este pământul de bunătatea Domnului (cf. Ps 32[33],5) întotdeauna, şi însăşi creaţia naturală este, pentru fiecare credincios, adevărată învă­ţătură care îl duce la adorarea lui Dumnezeu, pentru că cerul şi pământul, marea şi tot ce se află în ele manifestă bunătatea şi atotputernicia creatorului lor, iar frumuseţea admirabilă a tuturor elementelor care îi sunt la dispozi­ţie cere creaturii inteligente aducere de mulţumire.

Însă când se apropie aceste zile, consacrate în mod special misterelor răscumpărării omenirii, şi care precedă sărbătoarea pascală, ni se cere să ne pregătim printr-o purificare religioasă.

Este propriu sărbătorii pascale ca toată Biserica să se bucure de iertarea păcatelor, nu numai cei care se nasc prin sfântul Botez, ci şi aceia care, de mult timp, fac parte deja din numărul fiilor adoptivi.

Chiar dacă oamenii se renasc la viaţa nouă îndeosebi prin Botez, este necesar pentru noi toţi să ne reînnoim în fiecare zi de petele condiţiei noastre păcătoase şi nu este nimeni care să nu trebuiască să fie tot mai bun pe scara perfecţiunii, trebuie să ne străduim ca nimeni să nu fie sub efectul vechilor vicii în ziua răscumpărării.

Pentru aceasta, preaiubiţilor, în aceste zile, trebuie avută o specială grijă şi devoţiune de a face acele lucruri pe care creştinii trebuie să le facă mereu; astfel, vom trăi în posturi sfinte acest Post Mare instituit de apos­toli, nu numai prin folosirea abstinentă a alimentelor, dar, mai ales, prin înfrânarea viciilor.

Nu există lucru mai folositor decât a uni posturile sfinte şi raţionale cu pomana care, sub denumirea unică de milostivire, conţine multe şi lăudabile fapte de cari­tate, aşa încât, chiar şi în mijlocul situaţiilor de inegalitate de bunuri, pot să fie egale dispoziţiile sufleteşti ale tutu­ror credincioşilor.

Iubirea, pe care o datorăm atât lui Dumnezeu cât şi oamenilor, nu este niciodată împiedicată până acolo încât să nu poată să iubească ceea ce este bun. Aşa cum au cântat îngerii: Mărire în înaltul cerului lui Dum­nezeu şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte (Lc 2,14), cel care are milă cu dragoste faţă de cei care suferă vreo nenorocire este fericit nu numai în virtutea bunăvoinţei sale, ci şi prin binele păcii.

Faptele iubirii pot să fie foarte diferite şi, astfel, datorită acestei diversităţi, toţi creştinii buni pot să se exercite în ele, nu numai cei bogaţi şi puternici, ci inclu­siv oamenii obişnuiţi şi chiar şi cei săraci; în felul acesta, cei care sunt inegali datorită capacităţii lor de a face pomană sunt asemănători prin iubirea cu care o fac.